Immanuel Weissglas, „Cariera la Bug & Morile Domnului la Berlin”
„Poemele lui Weissglas, cele timpurii și cele târzii, sunt bântuite de obsesia morții în chinurile cumplite ale gerului, bolilor și gloanțelor, cele pe care le-a simțit în imediată apropiere în anii petrecuți în lagărele și ghetourile Transnistriei – spune Andrei Corbea. Versurile sale sumbre nu descriu, ci transmit, prin sugestia imaginilor și a bagajului mitologic…
