“Istoria deceniilor de la mijlocul veacului al douăzecilea, aici, pe meleagurile noastre, a fost frământată, ba chiar amarnică. Principala mea

strădanie era să-mi clarific mie însumi şi – fireşte – să fac inteligibile şi pentru cititor legăturile dintre opţiunile personale care mi-au determinat viaţa şi factorii socioistorici independenţi de existenţa mea [...].... Noi, vârstnicii care am supravieţuit vicisitudinilor unei părţiînsemnate din secolul XX, ştim din proprie experienţă o mulţime de lucruri pe care tinerii nu au cum să le ştie. Nu mă amăgesc că cineva ar învăţa ceva din experienţa mea; în ultimă instanţă fiecare învaţă doar de pe urma propriei experienţe bune sau rele, uneori amare.

Aşa mi s-a întâmplat şi mie. Astăzi, însă, cred că trecerea în revistă a unei vieţi şi publicarea bilanţului ei, [...] nu e o experienţă de lepădat.”

Andrei Roth